EFICIENŢA OXIGENOTERAPIEI PRIN IZOLETA LA SUGARUL CU INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE ACUTĂ

• Main Authors: Ioana Badiu Tişa, Angela Butnariu, Nicolae Miu, Gabriel Samaşca, Sorana D. Bolboacă
• Format: Article
• Language: English
• Published: Amaltea Medical Publishing House 2013-12-01
• Series: Romanian Journal of Pediatrics
• Subjects: presiunea parţială a oxigenului; parametri astrup; saturaţia în oxigen a hemoglobinei; pulsoximetria
• Online Access: https://revistemedicale.amaltea.ro/Romanian_Journal_of_PEDIATRICS/Revista_Romana_de_PEDIATRIE-2013-Nr.4/RO/RJP_2013_4_RO_Art-07.pdf
• ISSN: 1454-0398; 2069-6175

Oxigenoterapia este principala metoda de tratament în insufi cienţa respiratorie acută la copil. Metoda administrării oxigenoterapiei cu izoleta la sugar reprezintă o metodă frecvent folosită în practica pediatrică. Obiective. Evaluarea efi cacităţii oxigenoterapiei administrate cu izoleta la sugarul cu insufi cienţă respiratorie acută de cauză pneumogenă prin compararea a două metode de măsurare a saturaţiei în oxigen a hemoglobinei: din sânge capilar arterializat şi prin pulsoximetrie. Material şi metodă. Au fost luaţi în studiu 30 de sugari, cu insufi cienţă respiratorie acută de cauză pneumogenă. S-a utilizat un scor clinic de apreciere a insufi cienţei respiratorii acute, care evaluează frecvenţa respiratorie, bătaia aripioarelor nazale, tiraj, cianoza, senzoriu, înainte şi după oxigenoterapie. Din sângele capilar arterializat s-a măsurat presiunea parţială a oxigenului şi saturaţia în oxigen a hemoglobinei şi s-a citit cu analizorul Automatic Blood Gas System. Concomitent s-a măsurat şi saturaţia în oxigen a hemoglobinei utilizând puls oximetrul. Măsurătorile au fost efectuate înaintea iniţierii terapiei cu oxigen şi după 30 de minute şi 60 de minute de la iniţierea oxigenoterapiei. Rezultate. Comparativ cu valorile bazale, înregistrate înaintea iniţierii oxigenoterapiei, s-a înregistrat ameliorarea semnifi cativă statistic a scorului clinic atât la 30 de minute cât şi la 60 de minute după instituirea terapiei cu oxigen (p < 0,001). Ameliorarea a fost mai amplă la 60 de minute. Presiunea parţială a oxigenului a avut un trend ascendent semnifi cativ sta tistic atât la determinarea la 30 de minute cât şi la 60 de minute (p < 0,001). Pentru ambele metode de măsurare ale SaO2 au fost înregistrate creşteri semnifi cative statistic (p < 0,001) ale acestei variabile după 30 respectiv 60 de minute. Concluzii. Oxigenoterapia administrată cu izoleta ameliorează insufi cienţa respiratorie acută evaluată prin scor clinic. Administrarea oxigenoterapiei cu izoleta la sugar creşte semnifi cativ valorile presiunii parţiale a oxigenului şi a saturaţiei în oxigen a hemoglobinei măsurată din sânge capilar, precum şi valorile saturaţiei în oxigen a he moglobinei determinate cu pulsoximetrul atât la 30 de minute, cât şi la 60 de minute. Creşterile celor trei parametri sunt mai ample la 60 de minute. Există o concordanţă semnifi cativă statistic între valorile saturaţiei în oxigen a hemoglobinei determinată din sânge capilar şi prin pulsoximetrie în toate determinările.