ABORDAREA ETIMOLOGICĂ, METODOLOGICĂ ŞI CONCEPTUALĂ A TERMENULUI „DIPLOMAŢIE” PRIN PRISMA TEORIEI RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ŞI DREPTULUI INTERNAŢIONAL //ETYMOLOGICAL, METHODOLOGICAL AND CONCEPTUALAPPROACH OF THE TERM “DIPLOMACY” THROUGH THE THEORY OF INTERNATIONAL RELATIONS AND INTERNATIONAL LAW

• Main Authors: Valentin BENIUC, Liliana BENIUC
• Format: Article
• Language: English
• Published: Institute of International Relations of Moldova 2015-12-01
• Series: Relaţii Internaţionale Plus
• Online Access: http://irim.md/wp-content/uploads/2018/02/1-Beniuc-2.pdf
• ISSN: 1857-4440; 2587-3393

Rezumat. În articol este definit şi interpretat termenul „diplomaţie”. Autorii menţionează că diplomaţia a fost lansată în circuitul profesional, odată cu formarea primelor state în Europa, ca urmare a consolidării suveranităţii lor din epoca medievală. Pacea de la Virvins (1598) a impulsionat relaţiile dintre statele catolice şi cele protestante, ceea ce a cauzat ca Anglia, Franţa, Spania şi Imperiul Sfînt German să menţină relaţii diplomatice permanente. Caracterul şi formele de activitate diplomatică a statelor din perioada secolelor XIX-XX au permis savanţilor şi diplomaţilor din acea perioadă să determine diplomaţia fie ca ştiinţă, fie ca artă, bazată pe concepţii teoretice şi principii morale superioare sau o materie, care îmbină caracterele ambelor domenii. Actualmente, diplomaţia este definită, în special, din perspectiva locului şi rolului ei în cadrul sistemului internaţional. În concluzie, autorii subliniază că diplomaţia poate fi definită ca cel mai relevant mijloc al politicii externe a statului, cel mai important instrument al colaborării internaţionale şi de reglementare a conflictelor dintre state. Abstract. In this article is defined and interpreted the term diplomacy. The authors noted that the diplomacy was launched in the professional circuit, along with the formation of the first countries in Europe, owing to the consolidation of their medieval sovereignty. The Peace from Vervins (1598) has boosted the relationships between the Catholic and Protestant states, which caused that England, France, Spain and the Holy German Empire to maintain permanent diplomatic relations. The character and the forms of the states diplomatic activity during the nineteenth and the twentieth centuries have allowed scholars and diplomats of that time to determine diplomacy either as a science or an art, based on theoretical conceptions and moral superior principles, or a material which combines the characters of both areas. Currently, diplomacy is defined especially in terms of its place and role within the international system. In conclusion the authors underline that diplomacy can be defined as the most relevant means of state foreign policy, the most important instrument of international cooperation and conflict resolution between states.