Perfecţionarea metodei de stabilire a regimului de umiditate a solului la irigare

• Main Authors: Alexandru CORONOVSCHI, Rodica CEBAN
• Format: Article
• Language: English
• Published: Moldova State Agrarian University 2017-12-01
• Series: Stiinta Agricola
• Subjects: Soil moisture regime; Field water capacity; Watering time; Percolation
• Online Access: http://sa.uasm.md/index.php/sa/article/view/41/44

An improved method for establishing soil moisture regime under irrigation conditions is presented in this paper. In contrast to the traditional approach the researches proceeded from the hypothesis that the maximum moisture limit that can be maintained in the soil may differ from the field water capacity (FWC). Six variants of maximum soil moisture limits and six variants of minimum soil moisture limits were established. Soil moisture regime variants were chosen in such a way that watering rate is the same for equal moisture intervals but differing in their superior and inferior limits, which is impossible according to traditional approach. It was determined that because of the reological properties of the soil, classical procedures of calculation considerably diminish water content in the soil. Maximum and minimum moisture level, which could be maintained in the soil, can range in the following limits (0.7-1.0) FWC. Soil moisture regime, maintained according to classical approach (0.7-0.9) FWC, has a lower rainfall retention capacity than the one presented in this work . Rezumat. În lucrare se prezintă o metodă perfecţionată de stabilire a regimului de umiditate a solului în condiţii de irigare. În mod contrar abordării tradiţionale, cercetările au pornit de la ipoteza, că limita maximă de umiditate, care poate fi menţinută în sol, poate fi şi alta decât capacitatea de câmp pentru apă (CC). S-au stabilit 6 variante de limite maxime şi 6 variante de limite minime de umiditate a solului. Variantele regimului de umiditate au fost alese astfel, încât unuia şi aceluiaşi interval de umiditate, dar cu limitele de jos şi sus diferite, să-i revină acceeaşi normă de udare, ceea ce conform abordării tradiţionale este imposibil. S-a constatat că din cauza proprietatilor reologice ale solului, procedurile clasice de calcul minimizează considerabil conţinutul de apă în sol. Nivelul maxim şi minim de umiditate, care poate fi menţinut în sol poate fi în limitele (0,7-1,0) CC. Regimul de umiditate a solului, menţinut conform percepţiei clasice (0,7-0,9) CC, are o rezervă de capacitate mai mică de reţinere a precipitaţiilor atmosferice decât cel prezentat în lucrare .