| Summary: | Stabilirea unei etimologii toponimice presupune identificarea modului în care faptele de limbă legate de nume se raportează la realitatea desemnată și la contextul socio-geografic al acesteia. Studiul toponimului Dorna este un caz ce demonstrează că există situații în care cunoașterea realității extralingvistice în plan diacronic devine un argument pentru valabilitatea unei interpretări lingvistice. Analiza toponimelor omonime, a derivatelor și a sintagmelor care conțin acest toponim în raport cu realitatea desemnată și istoricul acesteia indică seriile de toponime cu istoric similar, în cazul de față fiind vorba despre cele cu origine descriptivă și cele cu origine personală. Analiza cîmpului toponimic al hidronimului Dorna (numele afluentului drept principal al Bistriței) pune în evidență schimbările de la nivelul nomenclaturii românești după contactul cu limba germană, prin intrarea sub administrația austriacă în perioada 1774–1918 a aproape întregului ansamblu socio-geografic corespondent acestui cîmp toponimic.
|
|---|
